Cand ne vom reintalni?

Cand ne vom reintalni, stiu sigur ca mi-as lua de-acasa tot sufletul, fara sa las farame din el prin sertare, scrisori sifonate, ganduri sau vorbe nespuse care ard nastrusnic pentru a fi soptite.

Ca ne vom reinatalni am sa uit pe loc ce-a fost, ce-am fost noi doi, ce-a fost la prima  intalnire. Si cum  am repetat-o  insirand  revedere dupa revedere, gand dupa gand, suspin dupa supin, placere dupa placere, sarut dupa sarut; fara sa ma satur de imbratisarile tandre si nesfarsirea lor care totusi se sfarseau, invinse de timp, care mureau de amortirea bratelor, de faptul ca tu trebuia sa ajungi undeva, de faptul ca eu trebuia sa-ajung undeva.

Când ne vom reîntâlni mi-aş dori să fie pustiu, să nu ne vadă nimeni, să nu-ţi distragă nimeni atenţia, ca să te poţi împietri pentru o amărâtă de clipă văzându-mi frumuseţea. Ca să ne privim îndelung şi să ne povestim în tihnă, ca să pot plânge şi să pot râde  cretin si isteric în acelaşi timp când mă vor tulbura vorbele tale, pe care le ador şi care-mi sunt precum un crez al zilelor în care nu eşti.

Când ne vom reîntâlni ştiu că n-am să te pot trage la răspundere pentru tot ce-mi faci, deşi acum, în faţa oglinzii, am pus într-un gând rău toate cuvintele de ocară de care mă simt în stare. Am scos la vanzare tot noroiul care mi-a crescut în suflet şi l-am aruncat în tine. Uneori te-aş tăia în bucăţele, ca apoi să te arunc la câini. Dar numai după ce te mai sărut o dată. 

Când ne vom reîntâlni pun pariu pe orice că, oricâta otrava aş vărsa acum pentru că nu-mi eşti când te vreau, o să te iubesc din nou ca-n primele izbucniri ale iubirii noastre. Şi vom fii, ca de fiecare dată alţii şi totuşi aceaşi oameni fericiti şi neschimbaţ; Eu ba gonindu-te, ba implorandu-te, tu ba gonindu-mă, ba implorandu-mă, repetându-mi cu patos că sunt iubirea care ţi-a săgetat într-un mod special şi fulgerător inima.. 

Si pana la urma când ne vom reîntâlni??..

Foto:devantart-beautifulhugs,specialmoment

Contur de viata

Mai stii cand Soarele a rasarit pentru prima data in sufletul tau? Ori, prima dimineata ce ti-a mangaiat pleoapele, scaldandu-ti ochii in lumina ei? Stiai ca razele prind cel mai frumos contur, in apusurile si rasariturile zilelor? Nu e povestea mea, e doar un vis suav ce ti-l strecor subtil printre gene. Drumul cel labirintic, va lua pensula intr-unul din apusuri, si-ti va colora zambetul iarasi ca in primul rasarit ! Pana si Paradisul trebuie renovat uneori. Curand, lacrimile isi vor trage iarasi sufletul la intrare, in timp ce sufletu-ti va mirosi a flori si zambete furate. Intunericul ne ascunde o vreme de lume, pana ce inventam locul unde ne putem lasa umbra, si noptile de pe pielea noastra se prefac in lumina. 

Singurul prezent pe care il stiu, e faptul ca sunt aici. E inceput de vara si, uneori... de cele mai multe ori... candva, scriu pentru tine. 

E povestea ta.