Ce am fost?.... Ce am devenit?

"Nu mai avem timp de nimic. 

Nici măcar de iubire. 

Cea mai cumplită maladie a acestor timpuri este lipsa iubirii. 

Dorim iubire, dar n-avem timp de ea. 

Pe timpuri, bărbatul curta femeia o jumătate de an. 

Cel puţin, erau siguri de sentimentele lor. 

Acum totul merge rapid, pe principiul "văzut-plăcut…ce rămâne de făcut?" 

Nimeni nu mai are timp să rămână în aşteptări. 

Iubim tot ce este direct. 

Nu mai avem timp de visare. 

Altădată oamenii aveau dreptul să viseze şi să amâne. 

Acum visătorul şi cel care amână ies din ritm. 

Nu mai avem timp de speranţă. 

Suntem o lume care a uitat arta de a spera. 

Din acest motiv, se-ntinde tristeţea peste gândurile şi chipurile noastre. 

Nu mai avem timp de reculegere. 

Trebuie să ne aruncăm în vârtej. 

Nu mai avem timp pentru noi înşine. 

Blazaţi, apatici şi reci, trăim toţi cu închipuiri de tot felul privind viaţa noastră, viaţa lumii. 

Nu mai avem timp pentru credinţă. 

Şi câtă nevoie am avea de ea."

FOTO: deviantart-badgirls

Un tip de om

Sunt genul de om caruia ii place sa creada ca n`a pierdut nimic..sau ca a pierdut doar lucruri care nu i`au trebuit !

Ei vor să te schimbe, dar tu vrei să rămâi aşa cum eşti. De ce întodeauna oamenii ne găsesc defectele şi ne cer să ne schimbăm înainte să îşi găsească propriile defecte şi să încerce o schimbare ? Întodeauna a judeca pe cel de lângă tine e mai important decât să te judeci pe tine însuţi.

Observ tot mai des ca oamenii văd ceea ce sunt pregătiţi să vadă. 

Nu întind mâna pentru nimic şi nu cer lumii lucruri absurde, dar atâta timp cât eu sunt un om punctual, Am pretenţia ca aceia cu care-mi dau întâlnire să ajungă la timp. Dacă-mi ţin promisiunile, vreau ca şi alţii să şi le ţină, dacă-mi ceri să-ţi fiu loială şi fidelă, trebuie sa-mi fii, la rândul tău, exact la fel de loial şi de fidel.

Am in minte clar cuvintele ce mi le-ai rostit tare si raspicat :"Pentru a reusi, dorinta ta de a avea succes trebuie sa fie mai puternica decat teama de a nu reusi."

Cred în oameni. Dar nu în toţi. 

Cred în copii, în oamenii cu mulţi trandafiri adunaţi de-a lungul timpului, în oamenii care pot vorbi cu privirea.. şi mai cred în poeţi, pentru că ei ne povestesc inima, vântul şi stelele, iar inima, vântul şi stelele nu mint niciodată.

In final.....e ceva

"Si pana la urma, sa stii, nu raman decat cu ceea ce am simtit eu. Iar eu am dat totul, am simtit totul, am pus suflet in tot. Tu n-ai dat nimic, decat minciuni si cruzime. Dar asta nu mai conteaza. Tu ramai cu ele. Eu raman cu iubirea mea, cu amintirea primului sarut pe frunte, pe buze, cu amintirea noptilor pierdute in rasete, promisiuni si vise. Eu port in suflet un trecut frumos, tu ramai cu vorbele tale goale, care te caracterizeaza atat de bine."

Si e păcat că unele iubiri nu pornesc la drum cu ceasul reglat pe aceeași oră......recunosc, imi lipsesti enorm. Dar cat conteaza dorul in fata atator rele pe care mi le-ai facut?

Nu ți-ai dat seama de atâtea lucruri despre mine și, totuși, tu m-ai cunoscut cel mai bine..

 Si am invatat ceva care tu il vei experimenta cat de curand: ''Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai facut, dar niciodata cum i-ai facut sa se simta."

FOTO: deviantart