"Nu mai avem timp de nimic.
Nici măcar de iubire.
Cea mai cumplită maladie a acestor timpuri este lipsa iubirii.
Dorim iubire, dar n-avem timp de ea.
Pe timpuri, bărbatul curta femeia o jumătate de an.
Cel puţin, erau siguri de sentimentele lor.
Acum totul merge rapid, pe principiul "văzut-plăcut…ce rămâne de făcut?"
Nimeni nu mai are timp să rămână în aşteptări.
Iubim tot ce este direct.
Nu mai avem timp de visare.
Altădată oamenii aveau dreptul să viseze şi să amâne.
Acum visătorul şi cel care amână ies din ritm.
Nu mai avem timp de speranţă.
Suntem o lume care a uitat arta de a spera.
Din acest motiv, se-ntinde tristeţea peste gândurile şi chipurile noastre.
Nu mai avem timp de reculegere.
Trebuie să ne aruncăm în vârtej.
Nu mai avem timp pentru noi înşine.
Blazaţi, apatici şi reci, trăim toţi cu închipuiri de tot felul privind viaţa noastră, viaţa lumii.
Nu mai avem timp pentru credinţă.
Şi câtă nevoie am avea de ea."
FOTO: deviantart-badgirls
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu