Translate

duminică, 21 septembrie 2014

Daca e sa ne-amintim....








Dacă ne mai amintim unul de celălalt, știm că n-a fost totul în zadar. Dacă amintirile ne fac să zâmbim, înseamnă că avem cu ce ne hrăni sufletul în clipe triste; dacă amintirile ne dor, înseamnă că am avut o lecție de învățat. Dar dacă ne amintim unul de celălalt ba cu furie, ba cu zâmbet, înseamnă că am lăsat iubirea să plece, fără să fi încercat măcar să o menținem..


foto:weheartit//mademoisele//black//blond//sadness

Ce ar trebui sa intelegi!



Nu vreau un om care sa ma iubeasca doar pe mine. Vreau un om care sa le iubeasca pe toate cele ce ma compun.
Ar trebui sa intelegi ca faptul ca sunt o scorpie uneori  are la baza gandul ca te-as putea pierde ca prieten,ca fiinta draga ce imi esti!
Sa intelegi faptul ca daca nu te laud la alte persoane cand esti de fata este ca sa nu crezi ca sunt ca celelalte.
Sa sti ca pentru mine esti mult mai mult ca o cunostinta, un prieten de colectie sau de folosinta.
Sa intelegi ca  dupa masca de nesuferita care o afisez zi de zi, este o fiinta nobila care pentru un minut de atentie din partea ta si-ar schimba garderopa.
Sa intelegi ca tot timpul te-am avut in gand din ziua cand ne-am apropiat.
Sa intelegi ca nu stiu adeseori sa ma comport cu o persoana ca tine.
Sa intelegi ca nu imi plac persoanele arogante si laudarose dar sa mai sti ca narcisismul care te invaluie imi coloreaza viata.
Eu stiu ca tu nu intelegi ce vreau sa spun de multe ori, dar as dori sa intelegi ca nu sunt celelalte!
Ar trebui sa intelegi ca daca am fost cum am fost pana acum era ca sa ma observi!


marți, 16 septembrie 2014

Ce faci....cand?



Când vrei să îmbrăţişezi pe cineva, dar ţi-e teamă să nu cazi în gol?
Când vrei să dai o mână de ajutor, dar ai impresia că mai mult încurci lucrurile?
Când vrei să ierţi, dar nu ai putere să uiţi?
Când vrei să plângi, dar ţi-e teamă să nu fi văzut?
Când vrei să râzi, dar nu vrei să fii singurul care face asta?
Când vrei să visezi, şi totul se transforma în coşmar?
Când vrei să fii sincer, dar fără să răneşti pe cineva?
Când vrei să fii tu, iar ceilalţi nu te recunosc?
Când vrei să cânţi, dar simţi că nu ai glas?
Când vrei să alergi şi-ţi fuge pământul de sub picioare?
Când vrei să uiţi trecutul, dar el nu vrea să te uite?
Când vrei să innoti, dar apa e prea adâncă?
Când vrei să zbori şi realizezi că nu ai aripi?
Când vrei să spui ceva şi nimeni nu vrea să te asculte?
Când vrei să fii un prieten bun, dar niciodată nu e deajuns?
Când vrei…dar nu poţi?


foto:tumblr//womanwithafan//girl//beauty

miercuri, 18 iunie 2014

Cand ne vom reintalni?


Cand ne vom reintalni, stiu sigur ca mi-as lua de-acasa tot sufletul, fara sa las farame din el prin sertare, scrisori sifonate, ganduri sau vorbe nespuse care ard nastrusnic pentru a fi soptite.
Ca ne vom reinatalni am sa uit pe loc ce-a fost, ce-am fost noi doi, ce-a fost la prima  intalnire. Si cum  am repetat-o  insirand  revedere dupa revedere, gand dupa gand, suspin dupa supin, placere dupa placere, sarut dupa sarut; fara sa ma satur de imbratisarile tandre si nesfarsirea lor care totusi se sfarseau, invinse de timp, care mureau de amortirea bratelor, de faptul ca tu trebuia sa ajungi undeva, de faptul ca eu trebuia sa-ajung undeva.
Când ne vom reîntâlni mi-aş dori să fie pustiu, să nu ne vadă nimeni, să nu-ţi distragă nimeni atenţia, ca să te poţi împietri pentru o amărâtă de clipă văzându-mi frumuseţea. Ca să ne privim îndelung şi să ne povestim în tihnă, ca să pot plânge şi să pot râde  cretin si isteric în acelaşi timp când mă vor tulbura vorbele tale, pe care le ador şi care-mi sunt precum un crez al zilelor în care nu eşti.
Când ne vom reîntâlni ştiu că n-am să te pot trage la răspundere pentru tot ce-mi faci, deşi acum, în faţa oglinzii, am pus într-un gând rău toate cuvintele de ocară de care mă simt în stare. Am scos la vanzare tot noroiul care mi-a crescut în suflet şi l-am aruncat în tine. Uneori te-aş tăia în bucăţele, ca apoi să te arunc la câini. Dar numai după ce te mai sărut o dată. 

Când ne vom reîntâlni pun pariu pe orice că, oricâta otrava aş vărsa acum pentru că nu-mi eşti când te vreau, o să te iubesc din nou ca-n primele izbucniri ale iubirii noastre. Şi vom fii, ca de fiecare dată alţii şi totuşi aceaşi oameni fericiti şi neschimbaţ; Eu ba gonindu-te, ba implorandu-te, tu ba gonindu-mă, ba implorandu-mă, repetându-mi cu patos că sunt iubirea care ţi-a săgetat într-un mod special şi fulgerător inima.. 

Si pana la urma când ne vom reîntâlni??..

Foto:devantart-beautifulhugs,specialmoment

luni, 16 iunie 2014

Contur de viata






Mai stii cand Soarele a rasarit pentru prima data in sufletul tau? Ori, prima dimineata ce ti-a mangaiat pleoapele, scaldandu-ti ochii in lumina ei? Stiai ca razele prind cel mai frumos contur, in apusurile si rasariturile zilelor? Nu e povestea mea, e doar un vis suav ce ti-l strecor subtil printre gene. Drumul cel labirintic, va lua pensula intr-unul din apusuri, si-ti va colora zambetul iarasi ca in primul rasarit ! Pana si Paradisul trebuie renovat uneori. Curand, lacrimile isi vor trage iarasi sufletul la intrare, in timp ce sufletu-ti va mirosi a flori si zambete furate. Intunericul ne ascunde o vreme de lume, pana ce inventam locul unde ne putem lasa umbra, si noptile de pe pielea noastra se prefac in lumina. 
Singurul prezent pe care il stiu, e faptul ca sunt aici. E inceput de vara si, uneori... de cele mai multe ori... candva, scriu pentru tine. 
E povestea ta.

marți, 10 iunie 2014

Ce am fost?.... Ce am devenit?


"Nu mai avem timp de nimic. 
Nici măcar de iubire. 
Cea mai cumplită maladie a acestor timpuri este lipsa iubirii. 
Dorim iubire, dar n-avem timp de ea. 
Pe timpuri, bărbatul curta femeia o jumătate de an. 
Cel puţin, erau siguri de sentimentele lor. 
Acum totul merge rapid, pe principiul "văzut-plăcut…ce rămâne de făcut?" 
Nimeni nu mai are timp să rămână în aşteptări. 
Iubim tot ce este direct. 

Nu mai avem timp de visare. 
Altădată oamenii aveau dreptul să viseze şi să amâne. 
Acum visătorul şi cel care amână ies din ritm. 

Nu mai avem timp de speranţă. 
Suntem o lume care a uitat arta de a spera. 
Din acest motiv, se-ntinde tristeţea peste gândurile şi chipurile noastre. 

Nu mai avem timp de reculegere. 
Trebuie să ne aruncăm în vârtej. 

Nu mai avem timp pentru noi înşine. 
Blazaţi, apatici şi reci, trăim toţi cu închipuiri de tot felul privind viaţa noastră, viaţa lumii. 

Nu mai avem timp pentru credinţă. 
Şi câtă nevoie am avea de ea."


FOTO: deviantart-badgirls

Un tip de om




Sunt genul de om caruia ii place sa creada ca n`a pierdut nimic..sau ca a pierdut doar lucruri care nu i`au trebuit !
Ei vor să te schimbe, dar tu vrei să rămâi aşa cum eşti. De ce întodeauna oamenii ne găsesc defectele şi ne cer să ne schimbăm înainte să îşi găsească propriile defecte şi să încerce o schimbare ? Întodeauna a judeca pe cel de lângă tine e mai important decât să te judeci pe tine însuţi.
Observ tot mai des ca oamenii văd ceea ce sunt pregătiţi să vadă. 
Nu întind mâna pentru nimic şi nu cer lumii lucruri absurde, dar atâta timp cât eu sunt un om punctual, Am pretenţia ca aceia cu care-mi dau întâlnire să ajungă la timp. Dacă-mi ţin promisiunile, vreau ca şi alţii să şi le ţină, dacă-mi ceri să-ţi fiu loială şi fidelă, trebuie sa-mi fii, la rândul tău, exact la fel de loial şi de fidel.
Am in minte clar cuvintele ce mi le-ai rostit tare si raspicat :"Pentru a reusi, dorinta ta de a avea succes trebuie sa fie mai puternica decat teama de a nu reusi."
Cred în oameni. Dar nu în toţi. 
Cred în copii, în oamenii cu mulţi trandafiri adunaţi de-a lungul timpului, în oamenii care pot vorbi cu privirea.. şi mai cred în poeţi, pentru că ei ne povestesc inima, vântul şi stelele, iar inima, vântul şi stelele nu mint niciodată.