
E cartea ce ne-am tot dorit-o,
Din vremea când eram băieţi;
Din scoarţă-n scoarţă am citit-o
Şi tot suntem analfabeţi!
Femeia şi oglinda se acceptă
Într-un tandem de două antiteze:
Oglinda nu vobeşte, dar reflectă,
Dama vorbeşte făr'să reflecteze
Femei, nu fiţi triumfătoare,
Că mulţi din noi vi se prosternă,
Căci frumuseţea-i trecătoare...
Inteligenţa e eternă.