Cand ar trebui luate decizile importante?

De ce nu am curajul sa-l intreb daca simte acelasi lucru? De ce mi-e teama de reactia lui? E inexplicabil cum imi pierd cumpatul cand nu e atent la mine, e inexplicabil cat de mult ma bucur cand imi acorda atentia absoluta, il doresc doar pentru mine, neimpartit, total al meu nu cochetand cu altii, sau altele care sunt singure si care imi dau dureri de cap.
Sunt asa zisele "prietene" ale lui care ii dau tarcoale, avand ca scop "doar initierea lui in lumea iubirii" spun ele, total fatarnice, total perfide avand  un comportamnt nu prea de domnsoare dar care sunt in fruntea elitei celor cu "relatii". Acestea sunt micile mele inamice, care ma distanteaza putin de el. Dar oare ele sa fie problema?
Ma mustra constiinta si ma toaca cu grija sentimentul ca l-as putea pierde ca prieten, de fapt mai mult ca amic. Mi-e teama ca el sa nu fie ca ceilalti, sa nu distruga piedestalul pe care l-am asezat, il gasesc perfect si nu stiu daca asta se datoreaza indragostelii sau adevarului. Ma urasc pe mine ca am ajuns sa plac, sa tin la o persoana, ba mai mult sa iubesc o persoana atat de narcisista ca el care iubeste sa faca acele "selfie pictures", un baiat care si-a facut prieteni pe baza a ceea ce au parintii lui nu el, acel baiat care se declara a fi un admirator al frumosului dar are acele gusturi de "gipsy". Am vazut ceva il el dar de care mi-e frica sa ma apropriu; este cam dificil cum un baiat ca el sa fie cu o fata cuminte ca mine( vorbind in numele tuturor fetelor).
De ce noi fetele dorim ca baiatul sa faca primul pas iar apoi ne trezim ca tot noi suntem acelea care il facem? Si ne aflam  in fata faptelor comise, creeand o o relatie mizera. Avem capacitatea sa subjugam orice carne imperfecta mai ales a fiintei masculine, avem capacitatea sa mentinem o relatie saptamani, luni, ani, decenii. Suntem cele care ne indragostim din prima dar care ajungem sa iubim ultimele sau deloc. Ii facem pe EI sa ne iubeasca mai mult decat o facem noi, ajungem sa demonstram ca suntem cele mai sinistre si de neinteles fiinte din univers. Reusim sa schimbam totul, chiar viata unui om ,cu un sarut.
Voi reusi si eu sa imi infrang temerile si sa ii spun ceea ce simt?? Ajungem sa dam lectii de viata fericita neavand una, incercam sa dam sfaturi pertinente despre iubire neimpartasind acest sentiment cu nimeni, visam la  vieti reusite dar nu facem eforturi, dorim sa luam decizii corecte dar nu ne gandim la consecinte.......insa undele decizii care au legatura cu viitorul si fericirea ar trebui luate acum, in prezent, cand timpul stagneaza!