In final.....e ceva

"Si pana la urma, sa stii, nu raman decat cu ceea ce am simtit eu. Iar eu am dat totul, am simtit totul, am pus suflet in tot. Tu n-ai dat nimic, decat minciuni si cruzime. Dar asta nu mai conteaza. Tu ramai cu ele. Eu raman cu iubirea mea, cu amintirea primului sarut pe frunte, pe buze, cu amintirea noptilor pierdute in rasete, promisiuni si vise. Eu port in suflet un trecut frumos, tu ramai cu vorbele tale goale, care te caracterizeaza atat de bine."

Si e păcat că unele iubiri nu pornesc la drum cu ceasul reglat pe aceeași oră......recunosc, imi lipsesti enorm. Dar cat conteaza dorul in fata atator rele pe care mi le-ai facut?

Nu ți-ai dat seama de atâtea lucruri despre mine și, totuși, tu m-ai cunoscut cel mai bine..

 Si am invatat ceva care tu il vei experimenta cat de curand: ''Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai facut, dar niciodata cum i-ai facut sa se simta."

FOTO: deviantart

Pentru tine

    Unii inca cred ca in jurul lor se invarte lumea, eu insa am ales ca lumea mea sa graviteze in jurul unui om. Nu întotdeauna am făcut alegerile corecte. De multe ori mi-am oferit toată încrederea celor care m-au trădat, iubirea, celor care mă mințeau, iar ajutorul, celor care profitau. Cu tine tind sa cred ca nu am facut asta! Fa-ma te rog sa cred asta!

    Am un suras si un zambet ametitor  si tampit pe fata de la un timp. Asta se datoreaza prezentei tale in viata mea, prezenta fizica sau morala, prezenta care incet incet da dependenta.

   E încă bine, că la sfârșitul zilei pot să-mi așez capul pe umărul tău și să-i dau voie sufletului să plângă, să zbiere, să izbucnească înăuntrul meu și tu să crezi că-s doar obosită. Și nu, asta nu e minciună, nici egoism, nici răutate. Tu mă vindeci și mă înveți să iubesc din nou, și din nou, până când îmi voi da seama că tu vei fi singurul care va accepta întotdeauna să-mi repare sufletul stricat de alții.

    Colectionez in condeiul inimi saruturi tatuate de buzele tale catifelate. Ador sa ating stropul de maturitate de pe fata ta, sa vad acel zambet codit care  te da de gol ca esti bucuros cand ma vezi. Urasc vanitatea si egoismul cu care esti invaluit, sau poate nu e asa, dar fara oprire fiinta mea zbiara ca are nevoie de schimbare. Eu nu vreau sa te schimb, eu stiu ca nu am dreptul acesta si nu imi ascum nici puterea sa o fac. Nu vreau cuvinte sau lucruri pompoase, nu vreau perfectiune deoarece stiu ca la acest moment este imposibil, eu doresc lucruri simple, doresc intelegere, atasament, iubire si sinceritate.

      Iubeste-ma ca om, ca fiinta sau persoana, nu ma trata ca un obiect sau un motiv de distractie. Ofer multe, ofer ceea ce e mai tandru, firav si curajos pe lumea asta. Ofer sinceritate si devotament, am un strop de loialitate care inca este pentru tine. Capteaza-mi atentia cu lucruri inteligente si nu fi mincinos, eu stiu ca esti obisnuit cu cuvintele frumoase. NU am nevoie de multe dar am nevoie de tine, ca intreg. Urasc superficialul!

       Prefer sa fiu eu cea ciudata dintre toate, prefer sa nu ma iubesti dar nu concep ca tu sa ma uiti!

      Si iti spun un lucru dar sa nu il spui la nimeni! Iubesc sa iubesc si urasc sa urasc dar iubirea si ura mea pentru tine sunt infinite!

        Si daca lucrurile s-ar schimba atat am de spus:

      Voi fi singura persoana a carei pierdere ai s-o regreti, pentru ca m-ai indepartat de tine, fara sa stii ce pierzi!

Portret

         Si stau si il privesc profund, sublima incordare, acel ceva de care ceilali baieti sunt  privati, el il are. Ma asez comod pe canapeaua rece, o mireasma placuta, masculina asalta incaperea. E mireasma lui, parfumul lui, se spune ca parfumul este folosit pentru a rascoli mintea, a framanta ganduri, a nu lasa amintirile sa plece, a bantui sufletul, a recunoaste sentimente. Si simt acel miros intens  de flori de goji, acel miros specific de divinitate, acel miros care te  invalueste in transa, acel miros care te supune.

       Admir indelung zambetul acela copilaros si inocent, acel zambet pentru care mi-as da si viata cu conditia de-al vedea permanent pe fata lui. Un zambet cordial, apus de atata fericire, descrie succind cum dragostea e cauza infatisarii lui, o  semimultumire cocheta, subtila si fragila, un zambet diferit fata de al oamenilor muritori. Un zambet perfect pentru persoana iubita daca ar sti ca cauza acestuia sunt nazdravaniile ei.

    Ochi proeminenti caprui spre auriu, o mica sclipire ce se vede din departare in semiumbra, lumina distinsa, privire cuprinzatoare, seaca, hilara uneori. Acea privire desfata in tine neliniste, haos, pierdere in neant. Diversifica inauntrunl fiintei tale slabiciunea, o dilata, o raspandeste, creeaza in tine ce tu  nu ai visat ca poti fi, creaza in tine putere de convingere, tarie si altruism, creaza numarul de aur de care multi stiu dar nu stie ce reprezinta, desfata partea din tine de care ai uitat ca o detii.

     Pomenti proeminenti, carnosi si ridicati, piele tanara fara imperfectiuni, buze carnoase dar mici si subtiri, infatisare  de adult si suflet de copil. 

Minte fugara, miscari indecise, eleganta dar si badaranie. Antiteza clara intre minte si suflet, seriozitate si dezmat. 

      Iubeste pe jumatate sau nu vrea sa arete, ia lucrurile dintr-o data fara a gandi, se-avanta in neantul vietii aratand ca e un cunoscator desavarsit. Un barbat vanitos si orgolios, direct sau poate prea direct. Incearca perfectiunea fara a tine cont de limitele umanitatii. Inspira duritate si sensibilitate adeseori, dezvaluie iubire, empatie si frumos!

     Fiinta iluminata si  creatura frumoasa plina de calitati care poate in timp ai sa le afli!

    

    

Astazi nu!

Ciudat dar, am observat ca dragostea se teme de incertitudine, totuşi creşte prin incertitudine şi dispare adesea din cauza certitudinii! 

Poate că nu mă crezi dar astăzi nu! Prefer să lenevesc pentru că nu, n-am chef de reproşuri, minciuni, greşeli. Astăzi nu, fără compromisuri, fără păreri de rău sau gânduri veştejite de trecerea timpului.

Nu vreau dimineti perfecte, niciodata nu am vrut, doresc dimineti in doi, unde timpul stagneaza iar  imperfectiunea se creaza.

Astazi nu, nu doresc sa sorb din vanitatea ta, ma dezgusta adeseori cum orgoliul tau este servit prea mult, prea gretos, fara niciun condiment.

Astazi nu aleg sa fiu o oarecare.....astazi las în urmă greşelile, las durerea şi regretul!  astazi tind sa cred ca sunt cea mai frumoasă, cea mai bună şi cea mai încrezătoare! De ce nu?!! Lucrurile mărunte afectează minţile mărunte. Aşa că aleg să fiu altfel!!

Astazi nu ma voi lasa tarata in mocirla, nu imi voi renega demnitatea oricat de mult as tine la tine.

Astazi nu imi schimb parerea de dragul oamenilor firavi.

Astazi nu renunt la visele mele pentru tine.

Astazi NU mai spun nu iubirii impartasite!

Ce-am invatat?

"Iubirea ne invata ca orice, chiar si infinitul se divide la doi"

Am invatat ca oricat de frumoasa ai fi, nu esti niciodata atat de buna pentru un barbat care nu stie sa iubesca si sa aprecieze o femeie.

Am inteles  cum cuvantul "pentru totdeauna" are o conotatie simbolica cand e impartit la doi.

Am inteles ca cel mai bun exemplu de iubire nu-l reprezinta Romeo si Julieta ci bunicii nostri care au ramas impreuna.

Am inteles ca singurele lucruri pe care le gresesti sunt lucrurile pe care ti-e frica sa le faci.

Am inteles ca cine iubeste cu adevarat  este capabil  sa simta si  sa traiasca fericirea fara al atinge pe celalalt.

Am inteles ca imperfectiunea este de durata si ca in fiecare dintre noi exista vesnicie.

Am invatat  ca doar atunci cand am dat drumul  lucrurilor care nu au meritat osteneala, am descoperit celelalte lucruri.

Am invatat ca "NU ar trebui sa renunti la omul care te iubeste pentru un om pe care il iubesti."

Am invatat ca intotdeauna vei avea de ales.

Am invatat ca oamenii cauta oamenii sau vorbele lor pentru a-si gasi linistea.

Am invatat ca dragoastea dureaza atata timp cat esti fidel.

Am invatat ca cei care nu se bucura de zambetul tau si nu-l apreciaza le poti intoarce spatele, il pot admira indelung.

Am invatat ca fiecare dintre noi am fost binecuvantati cu ambitie.

Am invatat ca singura persoana care te  poate salva din mocirla esti tu, cu putin ajutor divin.

Am invatat ca trecutul e trecut si ca viitorul conteaza.

Am invatat ca trebuie sa zambesc celor care ma critica si sa traiesc cu cei carora le pasa.

Am invatat ca oricat de bine ai face un lucru, mereu vor fi oameni care vor vorbi.

Am invatat ca lucurile spirituale sunt mai de pret decat cele materiale.

Am invatat ca, cateodata nu insemnam nimic pentru o persoana pentru care ne-am putea da si viata.

Am invatat ca fiecare clipa este o comoara si trebuie pretuita!

Unde ne-a adus falsitatea?

    Suntem oameni, zilnic ne învârtim printre oameni. Şi zilnic vedem falsitatea din jurul nostru. Unde mulţi se ascund după deget, având impresia că nu îi vede nimeni. Totuşi avem darul de a vedea mai mult decât trupul unui om. Putem vedea în sufletul lui şi ce gândeşte un om. Trebuie doar să ne fixăm privirea pe el.

  Am învăţat multe despre oameni de alungul anilor, sunt atât de grăbiţi în goana lor după succes încât nici nu îşi dau seama câte răni cauzează celor care ţin la ei cu adăvarat. 

Se crede ca un nou prieten tot timpul e bine venit insa ar trebui sa fim atenti la astfel de persoane, e bine sa cascam bine ochii inainte sa ii acordam incredere unei astfel de fiinte care se aproprie  de tine avand un motiv. Pot afirma ca sunt dezgustata de falsitatea care ne inconjoara si care am observat-o in ultimele luni. NU conteaza situatia, faptele, decizile, statutul social sau cauzele, cert este ca oamenii falsi exista iar numarul lor continua sa creasca.

      Totusi nu sunt suparata pe nimeni, nu urăsc pe nimeni. Prefer să mă concentrez atenţia  asupra lucrurilor frumoase din viaţa mea. Însă, nu pot rămâne indiferentă la falsitatea care mă înconjoară zi de zi.

    Poate nu cunoaştem adevărul din noi, neavând răspunsuri, încercam să ne definim pe noi. Uneori această definiţie nu este întocmai bună, altfel se poate crea falsitatea. Alţii şi-o creează singuri cu diferite scopuri de a profita. Ne minţim unii pe alţii, fără să ne dă seama că de fapt ne minţim singuri, trăind într-o lume "fictivă".

     Observam pe zi ce trece ca oamenii se vind pe bani, pe prosperitate, pe atentie, iar in lumea cibernetica pe un "like" care cred ei ca le va aduce populariatea peste noapte. Ma uit si  observ ca de cele mai multe ori pipitaielile si vulgaritatiile iau amploare in  elita lumii, se mascheaza in fete dulci, pudrate, tocuri inalte, asa zisa clasa si prieteni multi. 

Traim intr-o lume in care  ca persoana te definesti dupa numarul de like-uri si urmaritori de pe pagina de facebook; uitam de caracterul unui om, calcam peste  orgoloiul barbatiilor si demnitatea femeilor. Distrugem copilarii prin opulenta, maturizam sever fiinta coplilaroasa prin remarci dure si anturaje denaturate. Dorim din rasputeri sa ne afirmam intr-o lume creata de om spre distrugerea lui, ne numim neutri si diferiti de ceilalti dar urmarim aceleasi standarde de dezvoltare psihica. Suntem redusi emotional, confundam bunele maniere cu flirtul si bunul simt cu fatarnicia. Spulberam orice emotie, iubire si sentimente de dragul oamenilor populari, de dragul unu gram de atentie.

Incet, incent  ne pierdem ca persoane!!

Cand ar trebui luate decizile importante?

De ce nu am curajul sa-l intreb daca simte acelasi lucru? De ce mi-e teama de reactia lui? E inexplicabil cum imi pierd cumpatul cand nu e atent la mine, e inexplicabil cat de mult ma bucur cand imi acorda atentia absoluta, il doresc doar pentru mine, neimpartit, total al meu nu cochetand cu altii, sau altele care sunt singure si care imi dau dureri de cap.
Sunt asa zisele "prietene" ale lui care ii dau tarcoale, avand ca scop "doar initierea lui in lumea iubirii" spun ele, total fatarnice, total perfide avand  un comportamnt nu prea de domnsoare dar care sunt in fruntea elitei celor cu "relatii". Acestea sunt micile mele inamice, care ma distanteaza putin de el. Dar oare ele sa fie problema?
Ma mustra constiinta si ma toaca cu grija sentimentul ca l-as putea pierde ca prieten, de fapt mai mult ca amic. Mi-e teama ca el sa nu fie ca ceilalti, sa nu distruga piedestalul pe care l-am asezat, il gasesc perfect si nu stiu daca asta se datoreaza indragostelii sau adevarului. Ma urasc pe mine ca am ajuns sa plac, sa tin la o persoana, ba mai mult sa iubesc o persoana atat de narcisista ca el care iubeste sa faca acele "selfie pictures", un baiat care si-a facut prieteni pe baza a ceea ce au parintii lui nu el, acel baiat care se declara a fi un admirator al frumosului dar are acele gusturi de "gipsy". Am vazut ceva il el dar de care mi-e frica sa ma apropriu; este cam dificil cum un baiat ca el sa fie cu o fata cuminte ca mine( vorbind in numele tuturor fetelor).
De ce noi fetele dorim ca baiatul sa faca primul pas iar apoi ne trezim ca tot noi suntem acelea care il facem? Si ne aflam  in fata faptelor comise, creeand o o relatie mizera. Avem capacitatea sa subjugam orice carne imperfecta mai ales a fiintei masculine, avem capacitatea sa mentinem o relatie saptamani, luni, ani, decenii. Suntem cele care ne indragostim din prima dar care ajungem sa iubim ultimele sau deloc. Ii facem pe EI sa ne iubeasca mai mult decat o facem noi, ajungem sa demonstram ca suntem cele mai sinistre si de neinteles fiinte din univers. Reusim sa schimbam totul, chiar viata unui om ,cu un sarut.
Voi reusi si eu sa imi infrang temerile si sa ii spun ceea ce simt?? Ajungem sa dam lectii de viata fericita neavand una, incercam sa dam sfaturi pertinente despre iubire neimpartasind acest sentiment cu nimeni, visam la  vieti reusite dar nu facem eforturi, dorim sa luam decizii corecte dar nu ne gandim la consecinte.......insa undele decizii care au legatura cu viitorul si fericirea ar trebui luate acum, in prezent, cand timpul stagneaza!